Ești Pilot sau ești Aviator? Faci dragoste cu avionul sau doar încerci să îl domini?

Un articol recent, intitulat ”Pilots Versus Aviators – Do you pressure the controls or move them?” și publicat în revista de aviație Plane & Pilot analizează diferențele fundamentale dintre două stiluri de pilotaj: unul cu finețe vs. altul mai „sacadat”.

Oricine citește aceste rânduri și este un pasionat al aviației generale, a zburat probabil deja cu diverși piloți, fie ei instructori sau simpli prieteni. Și fără să realizeze, fiecare dintre noi i-a împărțit, în minte, pe acești piloți, în două categorii, pe baza stilului lor personal de pilotaj.

Atunci când zburăm cu un anumit gen de piloți, simțim avionul ca și cum ne-am afla pe o pernă de aer: foarte confortabil, deplasându-se cu finețe, fără mișcări bruște suplimentare. Pe acești piloți îi numim ”aviatori”.

Cealaltă categorie de zburători face cu avionul ceva ce ne dă sentimentul că acesta se află într-o continuă mișcare de colo-colo, pentru că își caută permanent zona de confort. Pe aceștia îi numim pur și simpli ”piloți.”

Diferența dintre cele două categorii este aceea că un aviator devine una cu avionul aflat în zbor, în vreme ce pilotul se mulțumește să acționeze comenzile atunci când crede că este necesar, și privește avionul precum o simplă mașinărie pe care o forțează să îl asculte.

Bineînțeles, etichete precum ”aviator” sau ”pilot” sunt puțin cam arbitrare. Sperăm, totuși, că ele transmit diferența, nu chiar atât de subtilă, și relativ ușor de sesizat, dintre cineva care percepe avionul ca pe o ființă, o entitate care respiră și trăiește, și altcineva care îl vede ca pe un simplu morman de piulițe și șuruburi combinate într-o formă mai rafinată.

Unui pilot care vede în avion o simplă mașină de zbor și îl tratează ca atare, avionul îi va rămâne mereu o mașinărie fără suflet. Prin urmare, acea contopire magică care are loc în final, atunci când interfața om/mașină dispare, nu va avea loc niciodată. Acel pilot nu va trăi vreodată sentimentul sublim de a se simți „una cu avionul”, unde nu poate greși, deoarece avionul a devenit o extensie a propriilor sale gânduri de zburător.

Piloții care manevrează cu finețe evidentă un avion – cei pe care îi numim „aviatori” – au descoperit un adevăr de bază, împărtășit de către toți aceia care exceleaza în a face un avion să zboare ”de vis”: în mod conștient sau nu, ei înțeleg că nu poți controla un avion prin simpla poziționare, cu reflexe mecanice, a comenzilor. Avionul îl controlezi aplicând o presiune fină și continuă pe comenzi, nu prin deplasarea incrementală și rigidă a acestora. Acesta este un concept simplu, dar rar înțeles de către majoritatea piloților. Aviatorii adevărați nu recunosc conceptul de „increment”, ei nu gîndesc în ceea ce privește deplasarea comenzilor în termeni de genul ”mai mult” sau ”mai puțin”.

Metaforic vorbind, aviatorii ”fac dragoste” cu avionul, în vreme ce piloții încearcă să și-l supună propriilor comenzi. Aviatorii caută să formeze un parteneriat pe termen lung cu avionul lor, în care omul și avionul ”lucrează” împreună pentru a realiza un țel, acela al unui zbor perfect și armonios. Fie că este vorba de o aterizare impecabilă sau de un simplu viraj, ei reușesc acest lucru prin varierea fină a presiunii asupra comenzilor, și nu prin deplasarea lor prin gesturi mecanice, deliberate și incrementate.

Citiți aici continuarea articolului (în limba engleză)

Despre autor