”Top Gun” de România: O analiză dureroasă, din interiorul sistemului, despre cum și-a abandonat România piloții de vânătoare.

Aviaţia de luptă – piloţii | Monitorul Apărării și Securității

De la primul contact cu aerodromul  piloții descoperă că nu sunt chiar în Top Gun. Sălile de pregătire, vestiarele au un aer mai mult sovietic decât de aviaţie NATO. În primul an ca pilot de MiG-21 am zburat 2.38 ore! Alţii, mai norocoşi, au zburat mai mult, unii chiar (!) 25 de ore. Cei care reuşeau să zboare 25-30 de ore într-un an finalizau programul de trecere pe avionul supersonic!

[…] vârsta, gradul şi nevoile instituţiei determinau plecarea la studii (academia) pentru cei ce urmau să preia comanda escadrilelor, grupurilor etc. Doi ani în care zboară o oră pe an. Revin în unităţi, conduc pregătirea, devin instructori, pregătesc şi pe alţii. Cu tot mai puţine ore de zbor. Avioanele sunt tot mai puţine, tot mai dificil de menţinut disponibile pentru zbor. Defecţiunile apar tot mai des, de la pornire, până la rulajul după aterizare.

An după an, din 2006, orele de zbor s-au redus. Nu au fost bani pentru combustibil, nu au fost bani pentru reparaţii, iar în 2008 a venit criza. Niciun comandant nu şi-a permis să raporteze că nu execută şi a căutat soluţii de compromis. Piloţii, […], au acceptat ceea ce li s-a alocat, alternativa fiind înlocuirea cu altcineva, care îşi asuma riscul.

[…] un pilot de 39 de ani, cu trei copii, a cerut să i se aloce 25 de ore de zbor, cu care îşi dorea să devină instructor de zbor. Pe IAR-99, pentru a zbura cu studenţii! M-a surprins solicitarea şi am cerut să discutăm despre experienţa sa de zbor. Avea 13 ore de zbor în ultimii 9 ani! Şi a insistat că poate ajunge instructor. I-am dat aviz negativ[…]

Prinşi ca într-o capcană, dornici să îşi demonstreze calităţile, [piloții, n.red.] au îndrăznit să zboare în misiuni şi exerciţii complexe, chiar cu ore insuficiente de pregătire. […] prin poziţia socială conferită de grila de salarizare, piloții de vânătoare sunt la un nivel cuprins între 2 şi 2,8, deci în zona inferioară a ierarhiei sociale.

Citește articolul complet pe www.monitorulapararii.ro/aviatia-de-lupta-pilotii-1-5002
Un articol semnat de Generalul de Aviație Ștefan Dănilă

Sursa: Mediafax, Monitorul Apărării și Securității

*Articol preluat parțial în acord cu termenii agreaţi de către Clubul Român de Presă.

Generalul de aviație Ștefan Dănilă a îndeplinit funcția de șef al Statului Major General al Armatei Române, în perioada 1 ianuarie 2011 – 31 decembrie 2014, fiind primul general din arma Aviație care a ocupat această funcție. A urmat cursurile Școala Militară de Ofițeri de Aviație „Aurel Vlaicu” din Boboc – secția Naviganți, pe care le-a absolvit în anul 1987, cu gradul de locotenent și brevetul de pilot militar.

După absovirea școlii miltare de ofițeri a fost repartizat ca pilot de MiG-21 la regimentul de aviație de vânătoare dislocat pe aerodromul Deveselu.

În anul 1990 a fost mutat ca pilot vânătoare la Centrul de Trecere pe Avionul Supersonic, de la Bacău. În 1997 a făcut trecerea pe avionul MiG-21 LanceR, varianta modernizată a lui MiG-21. După o întrerupere de doi ani, între 1998-2000, în care a urmat cursurile Academiei de Înalte Studii Militare a revenit la Bacău, îndeplinind, succesiv, funcții de: șef de birou, comandant de escadrilă și comandant de grup de aviație (împuternicit).

După absolvirea Cursului postuniversitar de perfecționare în conducerea marilor unități operative din Forțele Aeriene (2005), a fost mutat la comandamentul Statului Major al Forțelor Aeriene din București, ca șef de secție în Serviciul de instrucție. În această poziție a coordonat elaborarea unor instrucțiuni și reglementări specifice pentru instrucția în zbor, a condus exerciții naționale și internaționale și a făcut parte din grupul de coordonare a spectacolului aerian aniversar ROIAS-2006, sub comanda generalului-maior Ion Ștefan.

În aprilie 2008, a fost numit comandant al Bazei 95 Aeriene din Bacău, ocupând prima funcție de general din carieră. În această calitate a primit drapelul de luptă al marii unități de aviație, din partea șefului Statului Major al Forțelor Aeriene, generalul Constantin Croitoru.

În luna septembrie a aceluiași an, a fost numit comandant al Flotilei 90 Transport Aerian, dislocată la baza aeriană de la Otopeni. Și-a încheiat cariera de pilot de vânătoare devenind de pilot de aviație de transport, după absovirea cursului de trecere pe aeronava C-130 Hercules.